Luntrea aurie

Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,

Atat de diafane, din cer pana-n pamant?



Padurile par alge înalte-n clatinari...

Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.



Lucirile acestea de sus, vor fi fiind

Sau astre, sau meduze prin adancimi plutind...



De-aseara se zareste, cu carma spre Apus,

O luntre aurie, deasupra noastra, sus...



Asa ne urmareste de-aseara, pe-amandoi:

Sta drep deasupra noastra cand ne oprim si noi!



O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa

Într-un tarziu, o scara de raze s-o lasa,



Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,

Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.


Eusebiu Camilar