De-or trece anii

De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult îmi va placé,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne vazum?
Desi nu e decât femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tacé:
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".

Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".

Mihai Eminescu